8.1. Începerea lucrarilor
Dupa obtinerea autorizatiei de constructie si de organizare a santierului se va anunta începerea lucrarilor la Inspectia de Stat în Constructii.
Numarul autorizatiei de constructie se trece pe un panou care se amplaseaza la vedere, la strada.
Pe acest panou cu dimensiunea de 60 x 80cm 535i82f (conform Legii 50/1991) se afiseaza:
. denumirea constructiei conform autorizatiei de construire obtinute
. numele beneficiarului
. numele proiectantului
. numele antreprenorului / regie proprie
. numarul autorizatiei de constructie
. data eliberarii autorizatiei si cine a eliberat-o
. valabilitatea autorizatiei.
. data începerii constructiei.
. data terminarii constructiei.
Absenta acestui panou poate fi sanctionata cu amenzi de catre inspectorii Disciplinei în Constructii. Tot dupa obtinerea acestor autorizatii se mai plateste o taxa catre Disciplina în Constructii care reprezinta 0,7% din valoarea constructiei, evaluata si calculata de Primarie. Autorizatia de constructie este valabila 1 an de la data dobândirii. Eventualele întreruperi sau depasiri peste termenul dat, cât si continuarea lucrarilor dupa acestea trebuie anuntate tuturor forurilor implicate în eliberarea avizelor si autorizatiilor. Acestea întrerup sau prelungesc dupa caz executia lucrarilor. Maximum de autorizare pentru ridicarea unei case este de 2 ani dupa care, pentru continuare, se reia întregul ciclu de autorizare al constructiei.
Numarul autorizatiei de constructie se trece pe un panou care se amplaseaza la vedere, la strada.
Pe acest panou cu dimensiunea de 60 x 80cm 535i82f (conform Legii 50/1991) se afiseaza:
. denumirea constructiei conform autorizatiei de construire obtinute
. numele beneficiarului
. numele proiectantului
. numele antreprenorului / regie proprie
. numarul autorizatiei de constructie
. data eliberarii autorizatiei si cine a eliberat-o
. valabilitatea autorizatiei.
. data începerii constructiei.
. data terminarii constructiei.
Absenta acestui panou poate fi sanctionata cu amenzi de catre inspectorii Disciplinei în Constructii. Tot dupa obtinerea acestor autorizatii se mai plateste o taxa catre Disciplina în Constructii care reprezinta 0,7% din valoarea constructiei, evaluata si calculata de Primarie. Autorizatia de constructie este valabila 1 an de la data dobândirii. Eventualele întreruperi sau depasiri peste termenul dat, cât si continuarea lucrarilor dupa acestea trebuie anuntate tuturor forurilor implicate în eliberarea avizelor si autorizatiilor. Acestea întrerup sau prelungesc dupa caz executia lucrarilor. Maximum de autorizare pentru ridicarea unei case este de 2 ani dupa care, pentru continuare, se reia întregul ciclu de autorizare al constructiei.
8.2. Fundatia
Alegerea tipului de fundatie se va face prin proiectul de rezistenta, în functie de normative si zona seismica, de tipul terenului, conditiile climaterice, tinând cont eventual si de calitatea materialelor folosite în constructie.
Foarte important este ca fundatia sa prezinte siguranta în exploatare.
În cazul caselor prefabricate din lemn, datorita greutatii reduse a acestui tip de structura, fundatia poate fi realizata în sistem economic.
Studiul geotehnic efectuat prima oara (recomandabil) la cumpararea terenului si a doua oara (obligatoriu) la obtinerea autorizatiei de construire îsi dovedeste pe deplin necesitatea. Fundatiile se pot executa din: beton simplu (B 100), beton armat (la un teren cu o structura neomogena, supus tasarii); din piatra naturala cu sau fara mortar folosit cu rolul de liant (anrocamente folosite în zonele de munte si deal, de obicei pentru constructii mai usoare); din zidarie de piatra (se executa din piatra de râu, prinsa în mortar); din beton ciclopian ( se obtine prin înglobarea, în proportie de circa 30%, în beton, a pietrelor brute, a pietrelor de râu, etc.).
Adâncimea fundatiei se stabileste în functie de: adâncimea de înghet, existenta pânzelor de apa freatice, caracteristicile rezulatate din studiul geotehnic, etc. Fundatiile de mica adâncime, caracteristice caselor prefabricate din lemn, pot fi continuie sau izolate.
Se recomanda ca fundatia sa iasa cu 25 - 30 cm deasupra nivelului solului pentru a se evita umezirea zidariei pe timp de ploaie.
Pentru constructiile usoare (case, case de vacanta, garaje, etc.), o solutie recomandabila este aceea a realizarii unei fundatii continue cu descarcari pe reazame izolate, care realizeaza o presiune efectiva mai mare pe teren, compensând presiunea de umflare.
Pentru a se asigura o stabilitate crescuta si o exploatare normala a unei cladiri, atât terenul pe care se construieste, cât si fundatia trebuie sa îndeplineasca anumite conditii:
- terenul trebuie sa fie suficient de rezistent, astfel încât sa nu cedeze sub apasarea fundatiei;
- deformatiile pe care le poate comporta terenul nu trebuie sa depaseasca limita admisibila pentru tipul de constructie;
- fundatia trebuie sa fie alcatuita încât sa aiba capacitatea de a transmite si repartiza uniform si în deplina siguranta, efortul la care este supusa de catre partea de suprastructura (constructia superioara);
- adâncimea de fundare trebuie sa corespunda normelor, adica fundatia sa nu fie afectata de înghet, umflarea sau contractia solului, afânarea acestuia. Un alt element de care trebuie sa se tina seama o reprezinta dinamica pamântului: alunecari de teren, seisme etc. Probleme apar atunci când solul în care se intentioneaza sa se execute fundarea este sensibil la umezire, este argilos, cu umflaturi si contractii mari, ori este foarte compresibil.
Foarte important este ca fundatia sa prezinte siguranta în exploatare.
În cazul caselor prefabricate din lemn, datorita greutatii reduse a acestui tip de structura, fundatia poate fi realizata în sistem economic.
Studiul geotehnic efectuat prima oara (recomandabil) la cumpararea terenului si a doua oara (obligatoriu) la obtinerea autorizatiei de construire îsi dovedeste pe deplin necesitatea. Fundatiile se pot executa din: beton simplu (B 100), beton armat (la un teren cu o structura neomogena, supus tasarii); din piatra naturala cu sau fara mortar folosit cu rolul de liant (anrocamente folosite în zonele de munte si deal, de obicei pentru constructii mai usoare); din zidarie de piatra (se executa din piatra de râu, prinsa în mortar); din beton ciclopian ( se obtine prin înglobarea, în proportie de circa 30%, în beton, a pietrelor brute, a pietrelor de râu, etc.).
Adâncimea fundatiei se stabileste în functie de: adâncimea de înghet, existenta pânzelor de apa freatice, caracteristicile rezulatate din studiul geotehnic, etc. Fundatiile de mica adâncime, caracteristice caselor prefabricate din lemn, pot fi continuie sau izolate.
Se recomanda ca fundatia sa iasa cu 25 - 30 cm deasupra nivelului solului pentru a se evita umezirea zidariei pe timp de ploaie.
Pentru constructiile usoare (case, case de vacanta, garaje, etc.), o solutie recomandabila este aceea a realizarii unei fundatii continue cu descarcari pe reazame izolate, care realizeaza o presiune efectiva mai mare pe teren, compensând presiunea de umflare.
Pentru a se asigura o stabilitate crescuta si o exploatare normala a unei cladiri, atât terenul pe care se construieste, cât si fundatia trebuie sa îndeplineasca anumite conditii:
- terenul trebuie sa fie suficient de rezistent, astfel încât sa nu cedeze sub apasarea fundatiei;
- deformatiile pe care le poate comporta terenul nu trebuie sa depaseasca limita admisibila pentru tipul de constructie;
- fundatia trebuie sa fie alcatuita încât sa aiba capacitatea de a transmite si repartiza uniform si în deplina siguranta, efortul la care este supusa de catre partea de suprastructura (constructia superioara);
- adâncimea de fundare trebuie sa corespunda normelor, adica fundatia sa nu fie afectata de înghet, umflarea sau contractia solului, afânarea acestuia. Un alt element de care trebuie sa se tina seama o reprezinta dinamica pamântului: alunecari de teren, seisme etc. Probleme apar atunci când solul în care se intentioneaza sa se execute fundarea este sensibil la umezire, este argilos, cu umflaturi si contractii mari, ori este foarte compresibil.
8.3. Structura
Peretii casei, prin functiile lor, sunt un element cheie în ansamblul caselor din lemn. Prima lor functie este data de componenta de structura statica autoportanta, care garanteaza durabilitatea în timp si siguranta în exploatare.
La peretii de tip sandwich aceasta functie este asigurata de structura de lemn masiv (stâlpi si traverse). O alta functie de baza a peretilor este capacitatea de izolare termica - fonica) de regula cu insertia straturilor de vata minerala). Ultima functie principala a peretilor este aspectul estetic.
Uzual, scheletul casei (structura de rezistenta) se face din stâlpi (dulapi) din lemn masiv (de regula rasinoase) tratat complet, cu dimensiuni
La peretii de tip sandwich aceasta functie este asigurata de structura de lemn masiv (stâlpi si traverse). O alta functie de baza a peretilor este capacitatea de izolare termica - fonica) de regula cu insertia straturilor de vata minerala). Ultima functie principala a peretilor este aspectul estetic.
Uzual, scheletul casei (structura de rezistenta) se face din stâlpi (dulapi) din lemn masiv (de regula rasinoase) tratat complet, cu dimensiuni
CASA DIN PANOURI PREFABRICATE DIN LEMN
de (12 - 20) x 5 cm, asezati vertical la distanta de 40 - 50 cm unul de celalalt. La peretii interiori, grosimea stâlpilor poate fi mai redusa (10 cm). Izolarea peretilor exteriori se face prin fixarea straturilor de vata minerala (grosimi de 5 - 12 cm).
Pe partea exterioara a peretilor se poate fixa un strat OSB (placi din aschii late), care asigura panourilor de casa si întregii case rezistenta deosebita la deformare (mai ales la forte orizontale - vânturi puternice, cutremure).
Variante de placari exterioare (între stratul termoizolant si tencuiala / lambriu):
a. cherestea (astereala) + sipci de tencuiala+ plasa rabitz;
b. OSB + polistiren expandat (40 mm grosime) + plasa din fibra de sticla;
Pe partea exterioara a peretilor se poate fixa un strat OSB (placi din aschii late), care asigura panourilor de casa si întregii case rezistenta deosebita la deformare (mai ales la forte orizontale - vânturi puternice, cutremure).
Variante de placari exterioare (între stratul termoizolant si tencuiala / lambriu):
a. cherestea (astereala) + sipci de tencuiala+ plasa rabitz;
b. OSB + polistiren expandat (40 mm grosime) + plasa din fibra de sticla;
VARIANTĂ DE STRUCTURĂ A PEREŢILOR EXTERIORI
c. cherestea (astereala) + strat de polistiren expandat (20 - 30 mm);
d. Placi de "Heraklith" (placi din fâsii înguste de lemn din esenta moale, tratate antiseptic si liate cu ciment) + plasa rabitz;
e. Polistiren expandat + placi din plastic orizontale (siding);
f. Polistiren expandat + placi din mase plastice (imitatie caramida sau piatra);
g. Polistiren expandat + lambriuri lemn (lacuite sau vopsite).
d. Placi de "Heraklith" (placi din fâsii înguste de lemn din esenta moale, tratate antiseptic si liate cu ciment) + plasa rabitz;
e. Polistiren expandat + placi din plastic orizontale (siding);
f. Polistiren expandat + placi din mase plastice (imitatie caramida sau piatra);
g. Polistiren expandat + lambriuri lemn (lacuite sau vopsite).
8.4. Pardoseala
Pardoseala este realizata dintr-un strat de 4 - 5cm de ciment (sapa) peste care se va monta gresia, linoleumul, parchetul sau scândura de brad în grosime de 25mm.
8.5. Ferestre si usi
Ferestrele si usile se monteaza înainte de a începe montarea instalatiilor si executarea finisajelor interioare.
Materialele din care se pot realiza aceste elemente sunt diverse: lemn, metal, PVC, lemn stratificat sau alte materiale mixte si compozite.
Materialele din care se pot realiza aceste elemente sunt diverse: lemn, metal, PVC, lemn stratificat sau alte materiale mixte si compozite.
8.6. Plansee
Casele construite pe structura din lemn se particularizeaza prin exceptionale calitati termo si fonoizolatoare ale planseelor. Stratul izolator de vata minerala sau polistiren expandat regleaza transferurile de caldura pe verticala si amortizeaza foarte eficient chiar si zgomotele cele mai stânjenitoare (calcatura unor pantofi cu toc înalt, tropaitul copiilor, caderea unui obiect greu).
Spre deosebire de planseele de beton, cele ce fac parte din structura orizontala de rezistenta a caselor din lemn pot primi cu mai multa usurinta si cheltuieli mai reduse, finisaje variate si spectaculoase.
Grinzile structurii pot fi lasate la vedere, efectul estetic fiind garantat. Ele pot fi acoperite în totalitate prin placare cu lambriu sau gips - carton.Golul de aer dintre grinzi va constitui un element izolator suplimentar. Un planseu bine executat, conform detaliilor din proiectul de structura, este tot atât de rezistent din acest punct de vedere ca si unul de beton armat.
Pentru plansee, peste panourile de pereti se aseaza, de regula, dulapi orizontali de 20/5 cm, la interax de 40 - 50 cm, care constituie elementul de rezistenta al planseelor. Peste acesta se aseaza straturile care formeaza pardoseala camerelor (în primul rand termoizolatia). La deschideri mai mari de 6 m se pot utiliza subgrinzi având sectiunea de 200 x 200 mm. Optional, în locul grinzilor masive se pot folosi grinzi lamelare, lipite multistrat. Planseele se pot realiza în mai multe moduri constructive:
a. plansee cu grinzi din lemn dispuse la distante reduse (40 - 60 cm) care se reazema pe scheletul portant din lemn;
b. plansee cu grinzi din inima plina realizate din placaj si incleiate. Aceste tipuri de grinzi dau posibilitatea de modulare astfel încât sa se poata acoperi deschideri si forme diverse în plan ale constructiei;
c. planseele cu ferme din lemn realizate cu zabrele metalice sau din lemn. Aceasta solutie da posibilitatea unei montari simple pe santier, fara a folosi utilaje de ridicare, iar pozitionarea conductelor pentru instalatii se poate face în inaltimea grinzilor prin golurile existente;
d. în cazul etajelor mansardate, talpile inferioare ale fermelor de acoperis constituie grinzile de planseu peste etaj.
În toate cazurile, termoizolatia si fonoizolatia la nivelul planseului se realizeaza cu saltele de vata minerala sau polistiren cu densitate mare.
La partea interioara se executa finisajul tavanului alcatuit din placi de gips carton sau lambriuri din lemn, montate prin intermediul unui caroiaj de sipci.
La partea superioara, pentru imbunatatirea comportarii structurii de rezistenta a caselor din lemn la solicitari seismice sau la solicitari de vânt cu intensitate mare, grinzile planseelor se vor placa cu placi fibrolemnoase tip OSB sau cu doua rânduri de scânduri dispuse încrucisat la 45 de grade.
Fixarea placilor fibrolemnoase sau a scândurilor pe grinzile de planseu se realizeaza cu cuie si holzsuruburi, iar fixarea grinzilor de scheletul portant din lemn se face cu piese metalice speciale. Pentru o preluare cat mai eficienta a eforturilor de lunecare în plan orizontal, placile fibrolemnoase sau scândurile trebuie sa fie prelucrate pe cant în sistem lamba si uluc.
Daca se doreste un montaj rapid si se dispune de utilaje de ridicare a planseelor se pot realiza module prefabricate asemeni panourilor de pereti: cu termoizolatie, placare de rezistenta din placi OSB sau scânduri încrucisate, finisaje.
Spre deosebire de planseele de beton, cele ce fac parte din structura orizontala de rezistenta a caselor din lemn pot primi cu mai multa usurinta si cheltuieli mai reduse, finisaje variate si spectaculoase.
Grinzile structurii pot fi lasate la vedere, efectul estetic fiind garantat. Ele pot fi acoperite în totalitate prin placare cu lambriu sau gips - carton.Golul de aer dintre grinzi va constitui un element izolator suplimentar. Un planseu bine executat, conform detaliilor din proiectul de structura, este tot atât de rezistent din acest punct de vedere ca si unul de beton armat.
Pentru plansee, peste panourile de pereti se aseaza, de regula, dulapi orizontali de 20/5 cm, la interax de 40 - 50 cm, care constituie elementul de rezistenta al planseelor. Peste acesta se aseaza straturile care formeaza pardoseala camerelor (în primul rand termoizolatia). La deschideri mai mari de 6 m se pot utiliza subgrinzi având sectiunea de 200 x 200 mm. Optional, în locul grinzilor masive se pot folosi grinzi lamelare, lipite multistrat. Planseele se pot realiza în mai multe moduri constructive:
a. plansee cu grinzi din lemn dispuse la distante reduse (40 - 60 cm) care se reazema pe scheletul portant din lemn;
b. plansee cu grinzi din inima plina realizate din placaj si incleiate. Aceste tipuri de grinzi dau posibilitatea de modulare astfel încât sa se poata acoperi deschideri si forme diverse în plan ale constructiei;
c. planseele cu ferme din lemn realizate cu zabrele metalice sau din lemn. Aceasta solutie da posibilitatea unei montari simple pe santier, fara a folosi utilaje de ridicare, iar pozitionarea conductelor pentru instalatii se poate face în inaltimea grinzilor prin golurile existente;
d. în cazul etajelor mansardate, talpile inferioare ale fermelor de acoperis constituie grinzile de planseu peste etaj.
În toate cazurile, termoizolatia si fonoizolatia la nivelul planseului se realizeaza cu saltele de vata minerala sau polistiren cu densitate mare.
La partea interioara se executa finisajul tavanului alcatuit din placi de gips carton sau lambriuri din lemn, montate prin intermediul unui caroiaj de sipci.
La partea superioara, pentru imbunatatirea comportarii structurii de rezistenta a caselor din lemn la solicitari seismice sau la solicitari de vânt cu intensitate mare, grinzile planseelor se vor placa cu placi fibrolemnoase tip OSB sau cu doua rânduri de scânduri dispuse încrucisat la 45 de grade.
Fixarea placilor fibrolemnoase sau a scândurilor pe grinzile de planseu se realizeaza cu cuie si holzsuruburi, iar fixarea grinzilor de scheletul portant din lemn se face cu piese metalice speciale. Pentru o preluare cat mai eficienta a eforturilor de lunecare în plan orizontal, placile fibrolemnoase sau scândurile trebuie sa fie prelucrate pe cant în sistem lamba si uluc.
Daca se doreste un montaj rapid si se dispune de utilaje de ridicare a planseelor se pot realiza module prefabricate asemeni panourilor de pereti: cu termoizolatie, placare de rezistenta din placi OSB sau scânduri încrucisate, finisaje.
8.8. Bariera anti - vapori
Are rolul de minimaliza efectele umiditatii.Exista trei modalitati prin care umiditatea ataca constructia:
-difuzia: umiditatea migreaza dintr-o zona cu umiditate crescuta într-o zona cu umiditate redusa. Acest fenomen face ca fenomenul sa se extinda în scurt timp în zone întinse ale constructiei. Bariera anti-vapori face ca difuzia umiditatii sa fie redusa sau chiar sa fie eliminata;
-acumularile si scaparile de aer din constructii genereaza spatii în care se acumuleaza umiditate în exces în cavitatile din pereti si în eventualele imperfectiuni ale structurii. Bariera antivapori creeaza un start izolator care diminueaza substantial aceste efecte.
-patrunderea ploii: afecteaza structura izolatoare a casei. Bariera anti-vapori este utilizata pentru a preveni infiltratiile generate de actiunile ploii.
Intresul pentru cresterea eficientei termice a locuintei a facut ca tehnologiile dezvoltate pe aceasta linie sa determine scaderea infiltratiilor de aer si implicit a umiditatii, fapt care genereaza cresterea coeficientului termic al constructiei. Umiditatea care patrunde în cladire, în special prin zonele de intersectie ale structurilor genereaza condens, determina ulterior aparitia igrasiei si mucegaiului care au un efect distructiv asupra cladirii. Barierele anti-vapori bine realizate reduc aprope la zero riscurile aparitiei umiditatii în nou constructie.
Nivelul de umiditate al aerului defineste umiditatea relativa a constructiei. O umiditate relativa de 100% indica faptul ca aerul contine o mare cantitate de vapori fapt care poate influenta negative temperatura din incinta. O umiditate relativa situata între 30 si 50% este optima pentru un grad de confort normal.
Aerul cald poate "transporta" mai multa umiditate decat aerul rece. Umiditatea difuzata de caldura umezeste structurile constructiei pana la nivelul în care acestea nu mai pot retine cantitatea de vapori suplimentara, moment în care apar problemele legate de igrasie si mucegai.
Cand aerul cald intra în contact cu suprafete reci, vaporii de aer se condenseaza iar picaturile de lichid se depoziteaza pe respectivele structuri. În zonele cu variatii climatice, condensul apare de regula în perioada lunilor reci.
De asemenea, aerul cald generat în interiorul cladirilor se strecoara prin defectele din structura cladirilor formând zone în care se depoziteaza umiditatea, care se difuzeaza ulterior spre zonele mai putin umede. Acumularea acesteia în exces poate dauna foarte mult constructiei..
Pentru izolarea peretilor si acoperisului contra infiltrariii umiditatii se folosesc bariere anti-vapori realizate, de regula, din folii de polietilena sau folii de aluminiu montate intr-o structura continua, etansa, care previne realizarea scurgerilor de aer si difuzia vaporilor de apa în interiorul constructiei. Cel mai utilizat material pentru realizarea barierei de vapori pentru pereti din structuri prefabricate din lemn este folia de polietilena continua cu grosimea de 0.15 mm.
Infiltrarile determinate de ploaie sunt minimalizate de finisajele exterioare eficiente care impiedica aparitia fenomenului. Deoarece lemnul folosit la realizarea structurilor de baza are un grad scazut de umiditate, în combinatie cu bariera interna anti-vapori si finisajele exterioare anti-umiditate, exista sanse reduse ca în interiorul structurii peretilor sau acoperisului sa se formeze acumulari de umiditate care sa afecteze stabilitatea termica a constructiei.
Bariera antiu-vapori este o membrana care restrictioneaza migrarea umiditatii prin difuzie din zone cu un grad înalt de umiditate. Bariera de vapori trebuie instalata în apropierea partii încalzite a peretilor pentru a nu genera condesarea vaporilor de apa pe partea rece a structurii.
Zonele dintr-o construtie în care apar probleme de umiditate
Exista mai multe zone în care umiditatea poate provoca probleme pentru o constructie.
Ferestrele. Condesul care se instaleaza în jurul ferestrelor este determinat de scaparile de aer care apar datorita unor probleme de constructie. Problemele de condens pot fi rezolvate prin cresterea eficientei termice a ferestrei, reducerea pierderilor de aer din jurul ferestrei printr-o etansare cât mai buna, realizarea unei încalziri suplimentare a zonei, montarea unei bariere tip termopan.
Zonele de intersetie ale peretilor si tavanului. Aceste intersectii sunt principalele generatoare de umiditate, putând afecta structura peretilor si generând scaderea coeficientului termic si scaderea substantiala a confortului din locuinte. O buna bariera anti - vapori poate diminua în mare masura eventualele neajunsuri.
Mansarda si plafonul. Scaparile de aer din mansarda si condensul care apar ulterior pot afecta structura generala a cladirii. O buna izolatie exterioara, o ventilatie eficienta si o bariera anti-vapori pot înlatura aceste neajunsuri.
-difuzia: umiditatea migreaza dintr-o zona cu umiditate crescuta într-o zona cu umiditate redusa. Acest fenomen face ca fenomenul sa se extinda în scurt timp în zone întinse ale constructiei. Bariera anti-vapori face ca difuzia umiditatii sa fie redusa sau chiar sa fie eliminata;
-acumularile si scaparile de aer din constructii genereaza spatii în care se acumuleaza umiditate în exces în cavitatile din pereti si în eventualele imperfectiuni ale structurii. Bariera antivapori creeaza un start izolator care diminueaza substantial aceste efecte.
-patrunderea ploii: afecteaza structura izolatoare a casei. Bariera anti-vapori este utilizata pentru a preveni infiltratiile generate de actiunile ploii.
Intresul pentru cresterea eficientei termice a locuintei a facut ca tehnologiile dezvoltate pe aceasta linie sa determine scaderea infiltratiilor de aer si implicit a umiditatii, fapt care genereaza cresterea coeficientului termic al constructiei. Umiditatea care patrunde în cladire, în special prin zonele de intersectie ale structurilor genereaza condens, determina ulterior aparitia igrasiei si mucegaiului care au un efect distructiv asupra cladirii. Barierele anti-vapori bine realizate reduc aprope la zero riscurile aparitiei umiditatii în nou constructie.
Nivelul de umiditate al aerului defineste umiditatea relativa a constructiei. O umiditate relativa de 100% indica faptul ca aerul contine o mare cantitate de vapori fapt care poate influenta negative temperatura din incinta. O umiditate relativa situata între 30 si 50% este optima pentru un grad de confort normal.
Aerul cald poate "transporta" mai multa umiditate decat aerul rece. Umiditatea difuzata de caldura umezeste structurile constructiei pana la nivelul în care acestea nu mai pot retine cantitatea de vapori suplimentara, moment în care apar problemele legate de igrasie si mucegai.
Cand aerul cald intra în contact cu suprafete reci, vaporii de aer se condenseaza iar picaturile de lichid se depoziteaza pe respectivele structuri. În zonele cu variatii climatice, condensul apare de regula în perioada lunilor reci.
De asemenea, aerul cald generat în interiorul cladirilor se strecoara prin defectele din structura cladirilor formând zone în care se depoziteaza umiditatea, care se difuzeaza ulterior spre zonele mai putin umede. Acumularea acesteia în exces poate dauna foarte mult constructiei..
Pentru izolarea peretilor si acoperisului contra infiltrariii umiditatii se folosesc bariere anti-vapori realizate, de regula, din folii de polietilena sau folii de aluminiu montate intr-o structura continua, etansa, care previne realizarea scurgerilor de aer si difuzia vaporilor de apa în interiorul constructiei. Cel mai utilizat material pentru realizarea barierei de vapori pentru pereti din structuri prefabricate din lemn este folia de polietilena continua cu grosimea de 0.15 mm.
Infiltrarile determinate de ploaie sunt minimalizate de finisajele exterioare eficiente care impiedica aparitia fenomenului. Deoarece lemnul folosit la realizarea structurilor de baza are un grad scazut de umiditate, în combinatie cu bariera interna anti-vapori si finisajele exterioare anti-umiditate, exista sanse reduse ca în interiorul structurii peretilor sau acoperisului sa se formeze acumulari de umiditate care sa afecteze stabilitatea termica a constructiei.
Bariera antiu-vapori este o membrana care restrictioneaza migrarea umiditatii prin difuzie din zone cu un grad înalt de umiditate. Bariera de vapori trebuie instalata în apropierea partii încalzite a peretilor pentru a nu genera condesarea vaporilor de apa pe partea rece a structurii.
Zonele dintr-o construtie în care apar probleme de umiditate
Exista mai multe zone în care umiditatea poate provoca probleme pentru o constructie.
Ferestrele. Condesul care se instaleaza în jurul ferestrelor este determinat de scaparile de aer care apar datorita unor probleme de constructie. Problemele de condens pot fi rezolvate prin cresterea eficientei termice a ferestrei, reducerea pierderilor de aer din jurul ferestrei printr-o etansare cât mai buna, realizarea unei încalziri suplimentare a zonei, montarea unei bariere tip termopan.
Zonele de intersetie ale peretilor si tavanului. Aceste intersectii sunt principalele generatoare de umiditate, putând afecta structura peretilor si generând scaderea coeficientului termic si scaderea substantiala a confortului din locuinte. O buna bariera anti - vapori poate diminua în mare masura eventualele neajunsuri.
Mansarda si plafonul. Scaparile de aer din mansarda si condensul care apar ulterior pot afecta structura generala a cladirii. O buna izolatie exterioara, o ventilatie eficienta si o bariera anti-vapori pot înlatura aceste neajunsuri.
8.8. Instalatii
Instalatiile sanitare/termice/electrice sunt montate în interiorul peretilor sandwich, a planseelor sau pardoselilor. Toate interioarele pot fi personalizate dupa gusturile si solicitarile clientului.
Procedura de instalare a unei centrale termice:
1. Daca sunteti racordat la un sistem centralizat de distributie a energiei termice trebuie sa faceti o cerere pentru debransare.
2. Dupa ce ati rezolvat cu debransarea contactati o firma autorizata de gaze (Autoritatea Nationala de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale) pentru racordarea separata la instalatia de gaze naturale.
Punctul 1 si 2 se pot desfasura în acelasi timp.
3. Achizitionarea unei centrale termice.
4. Contactarea unei firme pentru montarea centralei. Firma trebuie sa fie autorizata ISCIR pentru montaj. 5. La finalizarea instalatiei de în calzire se va face punerea în functiune a centralei.
6. Autorizarea functionarii centralei termice.
Autorizarea se face de catre o firma autorizata ISCIR pentru VTP (verificare tehnica periodica) contra - cost.
Actele necesare autorizarii functionarii centralei termice:
a. Proiect instalatie termica avizat IT si IS (instalatie termica si instalatie sanitara) de catre un verificator autorizat MLPTL.
b. Factura achizitie centrala termica.
c. Certificat de garantie centrala termica.
d. Manual de utilizare pentru centrala termica în limba româna.
e. Raportul pentru punere în functiune a centralei termice (PIF).
f. Aviz import ISCIR pentru centrala termica.
g. Declaratie de conformitate pentru instalatia de încalzire emis de catre firma montatoare autorizata ISCIR.
Actele pentru punctele 1. si 2. le primiti la achizitionarea centralei.
Procedura de instalare a unei centrale termice:
1. Daca sunteti racordat la un sistem centralizat de distributie a energiei termice trebuie sa faceti o cerere pentru debransare.
2. Dupa ce ati rezolvat cu debransarea contactati o firma autorizata de gaze (Autoritatea Nationala de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale) pentru racordarea separata la instalatia de gaze naturale.
Punctul 1 si 2 se pot desfasura în acelasi timp.
3. Achizitionarea unei centrale termice.
4. Contactarea unei firme pentru montarea centralei. Firma trebuie sa fie autorizata ISCIR pentru montaj. 5. La finalizarea instalatiei de în calzire se va face punerea în functiune a centralei.
6. Autorizarea functionarii centralei termice.
Autorizarea se face de catre o firma autorizata ISCIR pentru VTP (verificare tehnica periodica) contra - cost.
Actele necesare autorizarii functionarii centralei termice:
a. Proiect instalatie termica avizat IT si IS (instalatie termica si instalatie sanitara) de catre un verificator autorizat MLPTL.
b. Factura achizitie centrala termica.
c. Certificat de garantie centrala termica.
d. Manual de utilizare pentru centrala termica în limba româna.
e. Raportul pentru punere în functiune a centralei termice (PIF).
f. Aviz import ISCIR pentru centrala termica.
g. Declaratie de conformitate pentru instalatia de încalzire emis de catre firma montatoare autorizata ISCIR.
Actele pentru punctele 1. si 2. le primiti la achizitionarea centralei.
8.9. Fosa septica
Multe case nu sunt racordate la teava de canalizare. Pentru o parte din ele acest lucru nu este posibil niciodata. Solutia? O fosa septica.
Actiunea începe prin alegerea locului de realizare a fosei.
În mod obisnuit, acesta se afla în apropierea cladirii, la o distanta nu mai mare de 20-30 m, pe un amplasament care sa fie favorabil operatiei de vidanjare. Foarte important este faptul ca aceasta trebuie sa se amplaseze în avalul oricarei surse de apa. Având în vedere rolul acesteia de colectare-decantare si de asigurare a infiltratiei apei relativ curate în pamânt, sapatura va fi realizata astfel încât sa depaseasca stratul permeabil cu 50-100cm (nisip sau pietris). Forma în plan poate fi circulara sau patrata, iar realizarea se face prin executie pe loc sau din prefabricate.
Simpla si economica s-a dovedit a fi realizarea fosei septice din placi prefabricate (cu fante) turnate din beton armat. Placile vor fi prevazute înca din faza de turnare cu posibilitatea obtinerii unor fante de scurgere(de infiltrare a apei). Pentru aceasta se vor turna separat placile din beton armat la dimensiunile corespunzatoare (de exemplu: 1,00x-1,00x0,06m) folosind un cofrag simplu, realizat din sipci de lemn. Pentru a realiza fantele dorite, înainte de turnarea betonului în cofrag vor fi intercalate cubuletele din polistiren expandat, de o grosime egala cu cea a placii. Dupa întarirea betonului, aceste cubulete pot fi scoase din placa turnata. În acest fel se vor realiza orificiile. La doua zile de la turnare, cofragul se scoate, peste placa se asterne un strat de hârtie de sac (stearsa cu petrol sau motorina) si se continua turnarea celei de-a doua placi. Operatia continua în acest mod pâna la turnarea celor patru placi. La numai 7-8 zile de la turnare, placile se desfac, apoi se scot pe rând cuburile de polistiren. Astfel, în placi ramân suficiente orificii pentru infiltrarea apei în strat. În ultima placa trebuie sa se realizeze un gol pentru a putea fi traversata de ultimul tronson al conductei de canalizare. La baza fosei se va realiza un filtru invers pentru a se evita colmatarea rapida a stratului permeabil.
La intervale de 5-10 ani, fosele se vidanjeaza, avându-se în vedere ca înaintea acestei operatii sa se asigure amestecarea repetata a namolului cu apa din fosa si chiar cu apa de adaus. Odata golita fosa cu vidanja, se vor spala peretii acesteia cu jet de apa sub presiune, încercând în acest fel sa se usureze patrunderea apei în strat în perioadele ce vor urma.
Actiunea începe prin alegerea locului de realizare a fosei.
În mod obisnuit, acesta se afla în apropierea cladirii, la o distanta nu mai mare de 20-30 m, pe un amplasament care sa fie favorabil operatiei de vidanjare. Foarte important este faptul ca aceasta trebuie sa se amplaseze în avalul oricarei surse de apa. Având în vedere rolul acesteia de colectare-decantare si de asigurare a infiltratiei apei relativ curate în pamânt, sapatura va fi realizata astfel încât sa depaseasca stratul permeabil cu 50-100cm (nisip sau pietris). Forma în plan poate fi circulara sau patrata, iar realizarea se face prin executie pe loc sau din prefabricate.
Simpla si economica s-a dovedit a fi realizarea fosei septice din placi prefabricate (cu fante) turnate din beton armat. Placile vor fi prevazute înca din faza de turnare cu posibilitatea obtinerii unor fante de scurgere(de infiltrare a apei). Pentru aceasta se vor turna separat placile din beton armat la dimensiunile corespunzatoare (de exemplu: 1,00x-1,00x0,06m) folosind un cofrag simplu, realizat din sipci de lemn. Pentru a realiza fantele dorite, înainte de turnarea betonului în cofrag vor fi intercalate cubuletele din polistiren expandat, de o grosime egala cu cea a placii. Dupa întarirea betonului, aceste cubulete pot fi scoase din placa turnata. În acest fel se vor realiza orificiile. La doua zile de la turnare, cofragul se scoate, peste placa se asterne un strat de hârtie de sac (stearsa cu petrol sau motorina) si se continua turnarea celei de-a doua placi. Operatia continua în acest mod pâna la turnarea celor patru placi. La numai 7-8 zile de la turnare, placile se desfac, apoi se scot pe rând cuburile de polistiren. Astfel, în placi ramân suficiente orificii pentru infiltrarea apei în strat. În ultima placa trebuie sa se realizeze un gol pentru a putea fi traversata de ultimul tronson al conductei de canalizare. La baza fosei se va realiza un filtru invers pentru a se evita colmatarea rapida a stratului permeabil.
La intervale de 5-10 ani, fosele se vidanjeaza, avându-se în vedere ca înaintea acestei operatii sa se asigure amestecarea repetata a namolului cu apa din fosa si chiar cu apa de adaus. Odata golita fosa cu vidanja, se vor spala peretii acesteia cu jet de apa sub presiune, încercând în acest fel sa se usureze patrunderea apei în strat în perioadele ce vor urma.
8.11. Acoperisul
Acoperisul este elementul constructiv care închide constructia la partea superioara pentru a o proteja împotriva intemperiilor. Se disting doua tipuri: acoperis cu pante si acoperis terasa. Acoperisul cu pante este format din urmatoarele elemente: sarpanta, învelitoare, elemente auxiliare.
sarpanta constituie elementul de rezistenta din lemn. sarpantele pot fi din lemn :
- pe scaune (sarpante dulgheresti), compuse din:
a. astereala - scândura de 2.5 cm si latime de 12-20 cm;
b. capriori - lemn ecarisat (68x68 mm, 96x96 mm sau lemn rotund cu diametrul de 10-12 cm la 70-90 cm unul de altul);
c. penele - lemn ecarisat 10x12 cm - 15x25 cm si sunt: pene de coama si cosoroabe (la partea inferioara)
- cu ferme ( pentru deschideri mari), alcatuite din:astereala, capriori, pene, ferme.
Învelitoarea - este elementul de protectie - poate fi din:
o lemn (sindrila si sita)
o carton bituminat
o placi de azbociment
o ardezie
o materiale ceramice
o metalice din tabla zincata, galvanizata, din aluminiu, plumb sau cupru
o din materiale plastice
o olane: se prezinta sub forma de jgheaburi tronconice si se monteaza în doua rânduri pe astereala de lemn sau direct pe placi din beton armat peste care se asterne carton bitumat . Fixarea se face cu ajutorul unor cleme metalice.
o tigle: se utilizeaza tigle solzi si tigle profilate(trase sau presate). Pot fi cu asezare simpla sau dubla. La coame se monteaza piese speciale fixate cu mortar.
Acoperisul terasa - este compus din:
. Planseul suport
. Izolatie hidrofuga
. Izolatie termica
. Structura de protectie
. Beton de panta
. Elemente de protectie (pietris margaritar, dale, etc).
Elementele auxiliare - au rolul de iluminare, etansare, colectare si îndepartare a apelor meteorice (tabachere, lucarne, luminatoare, deflectoare, stresini, jgheaburi, burlane, pazii, sorturi).
sarpanta constituie elementul de rezistenta din lemn. sarpantele pot fi din lemn :
- pe scaune (sarpante dulgheresti), compuse din:
a. astereala - scândura de 2.5 cm si latime de 12-20 cm;
b. capriori - lemn ecarisat (68x68 mm, 96x96 mm sau lemn rotund cu diametrul de 10-12 cm la 70-90 cm unul de altul);
c. penele - lemn ecarisat 10x12 cm - 15x25 cm si sunt: pene de coama si cosoroabe (la partea inferioara)
- cu ferme ( pentru deschideri mari), alcatuite din:astereala, capriori, pene, ferme.
Învelitoarea - este elementul de protectie - poate fi din:
o lemn (sindrila si sita)
o carton bituminat
o placi de azbociment
o ardezie
o materiale ceramice
o metalice din tabla zincata, galvanizata, din aluminiu, plumb sau cupru
o din materiale plastice
o olane: se prezinta sub forma de jgheaburi tronconice si se monteaza în doua rânduri pe astereala de lemn sau direct pe placi din beton armat peste care se asterne carton bitumat . Fixarea se face cu ajutorul unor cleme metalice.
o tigle: se utilizeaza tigle solzi si tigle profilate(trase sau presate). Pot fi cu asezare simpla sau dubla. La coame se monteaza piese speciale fixate cu mortar.
Acoperisul terasa - este compus din:
. Planseul suport
. Izolatie hidrofuga
. Izolatie termica
. Structura de protectie
. Beton de panta
. Elemente de protectie (pietris margaritar, dale, etc).
Elementele auxiliare - au rolul de iluminare, etansare, colectare si îndepartare a apelor meteorice (tabachere, lucarne, luminatoare, deflectoare, stresini, jgheaburi, burlane, pazii, sorturi).
- intrarea principala a cladirii trebuie orientata spre poarta principala a curtii;
- daca retelele de utilitati exista (gaz metan, apa, canalizare, stâlpi de electricitate, telefonie, drum de acces), cheltuielile aferente racordarii la acestea sunt proportionale cu distanta fata de casa;
- casa se va ridica la minimum cinci metri de la strada si la trei metri de casa vecinilor, daca au fereastra spre terenul dumneavoastra;
- camera de zi si terasa trebuie amplasate pe partea cea mai însorita (sud, sud - est, sud -vest);
- pentru o constructie economica este recomandabil sa alegeti o forma cât mai simpla (dreptunghi); unghiurile si intrândurile ar spori cheltuielile si vor duce la pierderi de spatiu în unele încaperi;
- o configuratie foarte economica pe verticala este o casa cu doua niveluri, mansardata, unde la primul nivel se amplaseaza camera de zi si utilitatile, iar în mansarda dormitoarele si eventual o baie;
- o terasa cu iesire din living sau sufragerie poate fi mult mai utila decat un balcon cu iesire dintr-un dormitor;
- încaperile umede (bucatarie, baie) ar putea fi pozitionate adiacent una fata de alta (învecinate sau pe coloana);
- sa se tina cont ca o placare cu lambriu de lemn la exterior necesita un efort mai mare de intretinere decât o tencuiala clasica.
- daca retelele de utilitati exista (gaz metan, apa, canalizare, stâlpi de electricitate, telefonie, drum de acces), cheltuielile aferente racordarii la acestea sunt proportionale cu distanta fata de casa;
- casa se va ridica la minimum cinci metri de la strada si la trei metri de casa vecinilor, daca au fereastra spre terenul dumneavoastra;
- camera de zi si terasa trebuie amplasate pe partea cea mai însorita (sud, sud - est, sud -vest);
- pentru o constructie economica este recomandabil sa alegeti o forma cât mai simpla (dreptunghi); unghiurile si intrândurile ar spori cheltuielile si vor duce la pierderi de spatiu în unele încaperi;
- o configuratie foarte economica pe verticala este o casa cu doua niveluri, mansardata, unde la primul nivel se amplaseaza camera de zi si utilitatile, iar în mansarda dormitoarele si eventual o baie;
- o terasa cu iesire din living sau sufragerie poate fi mult mai utila decat un balcon cu iesire dintr-un dormitor;
- încaperile umede (bucatarie, baie) ar putea fi pozitionate adiacent una fata de alta (învecinate sau pe coloana);
- sa se tina cont ca o placare cu lambriu de lemn la exterior necesita un efort mai mare de intretinere decât o tencuiala clasica.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu